În anul Tricentenarului Antim Ivireanul se adaugă semnelor ce s‑au scris şi tipărit în spaţiul românesc, întru cinstirea marelui ierarh, cărturar şi martir al dreptei credinţe, o carte de excepţie – Anuarul Arhiepiscopiei Dunării de Jos ‑ 2016.
Trebuie să spun de la început că văd şi acum primul Anuar editat de Episcopia Dunării de Jos în 1996, iar astăzi, peste timp, comparaţia arată o lucrare unică, atât în privinţa zidirii locaşurilor de cult – biserici şi mănăstiri – dar, mai ales, plămădirii oamenilor, a preoţilor, care de atunci şi până astăzi stau mărturie, acum şi în viitor, lucrării excepţionale a Ierarhului nostru ‑ Înaltpreasfinţitul dr. Casian Crăciun.
Îmi amintesc din Anuarul pomenit (1996), dar şi din contactele directe, ca membru al Adunării Eparhiale şi membru al Consiliului Eparhial, de aspectul bisericilor şi mănăstirilor la începutul anilor ,90, iar acum, la peste un sfert de veac, imaginea lor este o adevărată sărbătoare.
Să ne gândim la Catedrala cu hramul „Sfântul Nicolae“ din Galaţi, suspendată ca urmare a lucrărilor de consolidare‑restaurare, sau de locul Catedralei din Brăila – hram „Naşterea Domnului“ – la 16 aprilie 1990, când nu era decât o rugăciune şi o promisiune...
Să ne gândim, de asemenea, la cum arătau ruinele Mănăstirii de la Măxineni şi cum arată astăzi, să ne gândim la atâtea şi atâtea biserici, cum ar fi, de pildă, biserica „Sfânta Cruce“ din Brăila, mărită şi adăugită astăzi.
Avem în acest Anuar atât de special icoana devenirii Eparhiei Dunării de Jos în acest sfert de veac ce va rămâne de referinţă în istoria românilor de după 1989.
Chipul preoţilor, al călugărilor, al slujitorilor altarelor din Eparhie sunt de o lumină aparte. Nădejdea şi credinţa ‑ credinţa şi nădejdea ‑ se citesc întâi de toate în privirile lor atât de luminoase.
Anuarul 2016 cuprinde, însă, şi multe din acele lucruri mult dorite de ierarhul nostru, de noi toţi în legătură cu misiunea filantropică a Bisericii Noastre. Sunt aici fapte, împliniri dintre cele mai frumoase, mai omeneşti. Este o adevărată bucurie să priveşti la aceste mărturii de credinţă şi iubire de oameni ce se găsesc ilustrate ‑ spre amintire ‑ generaţiilor ce vor veni.
Peste toate şi ‑ cu mult drag nouă ‑ aşezământul Muzeului Istoriei Culturii şi Spiritualităţii de la Dunărea de Jos, de curând inaugurat în prezenţa Preafericitului Patriarh Daniel al Bisericii Noastre. El ne arată nouă, celor din laturile brăilene ale Eparhiei Dunării de Jos că la Sfânta Mănăstire Măxineni va trebui să facem pereche acestei nestemate, pentru că la un veac de la Războiul de întregire care a cerut o jertfă ca aceea a bombardării Sfântului Locaş (17 februarie 1917) iată, suntem în măsură să amenajăm un Muzeu spre amintire şi spre pildă generaţiilor viitoare.
Da, Anuarul Arhiepiscopiei Dunării de Jos ‑ 2016 reprezintă o mărturie, dar şi un îndemn la rodnică lucrare, în spiritul Marelui ierarh şi mucenic Antim Ivireanul, care patronează din ceruri această izbândă a noastră de pe pământ.
Prof. univ. dr. Ionel Cândea,
Membru corespondent al Academiei Române
FacebookContact